Dispoziție Eutimă În Tulburarea Bipolară: Cum Se Simte Cu Adevărat



Nerespectarea conceptului de eutimie poate duce la țintirea unor niveluri inadecvat ridicate de emoții pozitive care pot deveni dăunătoare [14] și la perturbarea echilibrului complex de bunăstare și suferință [10, 16]. Probabilitatea acestor evenimente este deosebit de pronunțată atunci când intervenția psihoterapeutică este orientată către o anumită dimensiune a bunăstării. De exemplu, terapia de iertare [76] și terapia de compasiune [77] pot promova în anumite cazuri empatia excesivă, disponibilitatea de a ierta și sacrificiul de sine [57]. Nu a adus avantaje semnificative în comparație cu tratamentul ca de obicei, cu excepția celor care au raportat niveluri scăzute de bunăstare la momentul inițial [78].

  • Macro-analiză a fost dezvoltată pentru organizarea datelor clinice ca variabile în funcție de raționamentul clinic (o relație între sindroame și probleme concomitente este stabilită pe baza locului în care ar trebui să înceapă tratamentul în primul rând).
  • În majoritatea cazurilor de raționament diagnostic în psihiatrie, procesul se termină cu identificarea unei tulburări, conform unui sistem de diagnostic.
  • Urmărirea eutimiei nu poate fi concepută ca o intervenție terapeutică pentru tulburări psihice specifice, ci ca o strategie transdiagnostic ce trebuie încorporată într-un plan terapeutic individualizat.
  • De exemplu, nivelurile excesiv de ridicate într-o dimensiune (de exemplu, autonomie) sunt susceptibile de a provoca o scădere, fie compensatorie sau disfuncțională, într-o altă dimensiune (de exemplu, relații interpersonale pozitive).


Considerarea clinică a bunăstării psihologice necesită cadrul integrativ și cuprinzător al eutimiei [10, 11, 13] și susține o știință clinică interdisciplinară care unifică contribuțiile care sunt în prezent împrăștiate în literatura de specialitate. Eutimia poate oferi un cadru pentru o definiție reînnoită a recuperării, pentru măsurarea rezultatului tratamentului și pentru țintirea intervențiilor, inclusiv administrarea secvențială a componentelor terapeutice, cum ar fi farmacoterapia și psihoterapia [57, 58, 81, 82]. Spre deosebire de modelele anterioare legate de bunăstarea psihologică, care sunt concentrate exclusiv pe nivel intraindividual, eutimia rezultă din mecanisme de interacțiune la nivel individual, interpersonal și de mediu. Acestea din urmă includ munca, șomajul, condițiile de viață nefavorabile, experiențele sociale și educaționale, inegalitatea veniturilor, circumstanțele de viață stresante, rasismul și sexismul [89]. În 2016, în acest jurnal, Fava și Bech [10] au oferit o nouă definiție a eutimiei, caracterizată atât prin lipsa manifestărilor clinice ale unei tulburări de dispoziție, cât și prin prezența unor caracteristici precum afectul pozitiv, bunăstarea psihologică, flexibilitatea, consistența. În 2020, Fava și Guidi [11] au elaborat în continuare acest concept într-o secțiune specială a revistei World Psychiatry dedicată „științei în evoluție a eutimiei” [12]. În același an, Guidi și Fava [13] au discutat despre rolul eutimiei în cercetarea și practica psihoterapiei.

Rezistenta La Tratament



Din acest motiv, va trebui adesea să lucrați cu medicul și terapeutul pentru a vă gestiona simptomele. O modalitate de a înțelege o dispoziție eutimică este să o gândim în termeni de severitate a simptomelor. Dacă depresia se află la un capăt al continuumului tulburării bipolare și mania este la celălalt capăt, eutimia se află undeva la mijloc. De aceea, te poți gândi la eutimic ca trăind într-o stare de dispoziție „normală” sau „stabilă”.

  • Asociația Americană de Psihiatrie face distincție între această formă cu debut precoce și o formă care apare mai târziu în viață și adesea apare mai puțin treptat.
  • Considerații similare se aplică și în cazul utilizării termenului de eutimie în tulburarea depresivă majoră unipolară și tulburarea depresivă persistentă [7].
  • Potrivit cercetărilor, s-a constatat că multe persoane au îndeplinit criteriile de diagnosticare atât pentru tulburările de anxietate, cât și pentru eutimia bipolară.
  • O persoană cu tulburare bipolară poate avea, de asemenea, un episod mixt, în care experimentează unele simptome de manie și depresie în același timp.


Reziliența este astfel conceptualizată ca un proces longitudinal și dinamic, care este legat de conceptul de înflorire. Probleme precum ducerea unei vieți pline de sens și cu un scop, precum și legăturile de calitate cu ceilalți afectează substraturile fiziologice ale sănătății32. Conceptul de incompetență subiectivă (un sentiment de a fi prins sau blocat din cauza unui sentiment de incapacitate de a planifica sau începe acțiuni în direcția obiectivelor) este opus celui de reziliență33. Indivizii care se percep ca fiind incompetenți sunt nesiguri și indecisi cu privire la direcțiile și scopurile lor.

Îmbunătățirea Atitudinilor Și Comportamentului De Sănătate



Mult mai târziu, Keyes et al. [44] a constatat că „languishing” (o stare intermediară între sănătatea mintală și boală care are ca rezultat să nu se simtă bine și să nu funcționeze bine) a fost un predictor puternic al tulburării mintale. Continuul eutimie/distimie reflectă concepția lui Engel că „nu există o linie de demarcație clară între sănătate și boală” [45] și că „trebuie să fim, de asemenea, capabili să identificăm potențialul de defecțiune la individul aparent sănătos” [45].

  • Cu toate acestea, rezultatele clinice care au fost obținute sunt impresionante, iar modelul secvenţial pare a fi o strategie care are efecte de durată în prevenirea problemei supărătoare a recăderii în depresie.
  • Aceste conceptualizări au fost dezvoltate în domenii ale psihologiei, cum ar fi cea generală, socială și de dezvoltare, care erau destul de îndepărtate de știința psihologică clinică.
  • Persoanele cu bipolar II nu au episoade maniacale, dar au episoade hipomaniacale, care sunt mai puțin severe decât mania.
  • În tulburările bipolare, pacienții își petrec aproximativ jumătate din timp în depresie, (hipo)manie sau stări mixte, în timp ce perioadele rămase sunt definite ca eutimice [6].


Descoperirile au sugerat că, deși intensitatea tulburării poate varia, boala rămâne mereu activă. Se pot realiza progrese în cercetarea și practica psihoterapiei prin modificarea abordării noastre clinice, încă mutată pe partea disfuncției psihologice sau limitată la aspecte specifice ale bunăstării, și prin promovarea autoobservării bunăstării psihologice și urmărirea eutimiei. Știința clinică a eutimiei și cunoștințele dobândite pot dezvălui abordări inovatoare pentru evaluarea și tratamentul atât a tulburărilor psihiatrice, cât și a celor medicale.

Bunăstarea Psihologică



Noțiunile de eficacitate și eficacitate ale farmacoterapiei și psihoterapiei în tulburările de dispoziție reflectă în esență conceptul de îmbunătățire dintr-o poziție pre-tratament [42], indiferent dacă un tratament produce o schimbare semnificativă în comparație cu o condiție de control. Nu este surprinzător, clinicienii care tratează pacienții cu tulburări de dispoziție și anxietate au adesea ținte terapeutice parțiale, neglijează simptomatologia reziduală și echivalează răspunsul terapeutic cu remisiunea completă [80]. Reziliența a fost definită ca capacitatea de a menține sau de a recupera o bunăstare ridicată în fața adversității vieții31. Căutarea prezenței bunăstării în urma adversității implică o concepție mai exigentă și mai riguroasă a rezilienței decât absența bolii sau a rezultatelor comportamentale negative, standardele de aur obișnuite. Exemple sunt oferite de istoriile de viață ale persoanelor care își redobândesc o bunăstare ridicată după depresie sau capacitatea de a menține bunăstarea psihologică în timpul unei boli grave sau cronice.

  • Constatările neuroimagistice funcționale din studiile efectuate în timpul episoadelor complete pot reflecta acestea din urmă.
  • Psihiatrii cântăresc, de asemenea, intensitatea emoțiilor pozitive și limitele acestora cu euforia și activarea comportamentală pentru a determina caracteristicile bipolare ale unei tulburări de dispoziție.
  • Efectele devastatoare ale stilurilor de viață nesănătoase și importanța promovării modificărilor stilului de viață sunt din ce în ce mai recunoscute în medicina clinică [49].
  • Nu este surprinzător, clinicienii care tratează pacienții cu tulburări de dispoziție și anxietate au adesea ținte terapeutice parțiale, neglijează simptomatologia reziduală și echivalează răspunsul terapeutic cu remisiunea completă [80].
  • Mult mai târziu, Keyes et al. [44] a constatat că „languishing” (o stare intermediară între sănătatea mintală și boală care are ca rezultat să nu se simtă bine și să nu funcționeze bine) a fost un predictor puternic al tulburării mintale.
  • Distimia este conceptualizată la celălalt capăt al unui continuum cu eutimie și nu se încadrează în categorii specifice DSM-5 [31].


Potrivit cercetărilor, s-a constatat că multe persoane au îndeplinit criteriile de diagnosticare atât pentru tulburările de anxietate, cât și pentru eutimia bipolară. În rândul persoanelor cu tulburare bipolară, eutimia este un episod de stare bună între episoadele de depresie majoră, manie sau hipomanie. Chiar și în perioadele de dispoziție eutimică, este important să țineți pasul cu planurile de tratament pentru tulburarea bipolară. Încă nu se știe de ce unele persoane cu tulburare bipolară se confruntă cu simptome de anxietate și anhedonie. După un episod depresiv sau manie acută, este posibil ca o persoană cu tulburare bipolară să fie într-o dispoziție eutimică. Starea de dispoziție se poate schimba temporar datorită anumitor tratamente, cum ar fi terapia electroconvulsivă și altele. Cu toate acestea, atenția asupra stilului de viață s-a concentrat în principal pe comportamente nesănătoase specifice (adică inactivitatea fizică, obezitatea și obiceiurile alimentare, somnul deficitar, fumatul, consumul excesiv de alcool și consumul de droguri).

Abordarea Clinimetrică



În majoritatea cazurilor de raționament diagnostic în psihiatrie, procesul se termină cu identificarea unei tulburări, conform Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5) [31]. Cu toate acestea, baza exclusivă pe criteriile de diagnostic nu reflectă situațiile complexe care sunt întâlnite în practica clinică, deoarece un diagnostic DSM cuprinde o gamă largă de manifestări, comorbiditate, gravitate, prognostic și răspunsuri la tratament [24]. Trebuie să fie integrat cu un interviu clinic extins, care să cuprindă evaluarea eutimiei și distimiei, încărcării/supraîncărcării alostatice și stilului de viață conform unei perspective longitudinale. O astfel de evaluare necesită o abordare clinimetrică [24, 25, 61], care implică utilizarea macroanalizei [11, 24, 25, 62, 63].

  • Cu toate acestea, strategiile formale actuale de evaluare nu reușesc să capteze majoritatea acestor informații49.
  • Tiparele de viață stresante nu au fost în general recunoscute ca o formă de comportament dăunător sănătății [32].
  • De exemplu, terapia de iertare [76] și terapia de compasiune [77] pot promova în anumite cazuri empatia excesivă, disponibilitatea de a ierta și sacrificiul de sine [57].
  • Eutimia este starea de a fi în eutimie, care este o stare de spirit relativ neutră, care nu este nici extrem de fericită, nici extrem de tristă.

dk cooler 100ml shortfill 0mg 70vg30pg